Timișoara are o istorie îndelungată care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului XII. Cetatea a trecut prin diferite stăpâniri care i-au marcat profund cursul dezvoltării. A început să se dezvolte sub stăpânirea ungară a lui Carol Robert de Anjou, în secolul XIV, devenind pentru scurt timp și capitală a Regatului Ungar. Cetatea a fost apoi cucerită de otomani, în 1552, și pentru aproape două secole a devenit un important bastion militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de „Mica Vienă” ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În 1919, Banatul se unește cu România și în Timișoara se instaurează pentru prima dată administrația română. Ocupația sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care ia sfârșit în 1989 odată cu Revoluția anticomunistă: revoluție pornită tocmai din orașul de pe Bega.

Punctul central din Timișoara este la Catedrala Mitropolitană, situată la încrucișarea celor mai importante artere de circulație.  Catedrala închinată Sfinților Trei Ierarhi, una dintre cele mai de preț clădiri ale orașului, va fi punctul nostru de referință pentru 2 zile, timp în care vom descoperi Timișoara la pas.

In Timisoara nu ar trebui sa ratezi urmatoarele :

Biserica Piariștilor. Aceasta a fost construită în anii 1908 – 1909, în stilul eclectic și secession, de către călugării piariști, veniți în Timișoara în anul 1788. Ordinul Piariștilor avea ca scop educarea tineretului, astfel, fiind considerată biserica studenților, aceasta și-a continuat activitatea chiar și în timpul comunismului. Deși am ajuns în timpul orelor de vizitare, nu am putut să o vizităm, ușa din interior era închisă cu lacăt.

Piața Operei este legată de Piața Victoriei. După cum îi spune și numele aici am găsit clădirea operei, o clădire superbă în stil renascentist și neobizantin, abia reabilitată.  Hotelul Timișoara se află chiar lângă operă, o clădire impunătoare, pe 6 nivele, construit în 1933, pe vremea acea purta numele de Pensionul Central. Astăzi corespunde standardelor de 5 stele și deține 220 de camere.

De la Piața Operei ne îndreptatam către Piața Libertății prin strada Alba Iulia cunoscută pentru umbreluțele de toate culorile ce o decorează vara. Noi nu am avut norocul să o găsim îmbrăcată în haine de vară, dar chiar și așa este o stradă cu clădiri impresionante pe care merită să o vezi.

Piața Libertății mai este numită în mod colocvial ca “Piața Primăriei vechi”. Clădirea respectivă a fost construită între anii 1731 – 1734 în stil baroc. Aici se organizează diverse târguri, în jurul statuii Sfinetei Maria și a sfântului Ioan Nepomuk. Tot aici am găsit și harta cartierului cetate din Timișoara.

Casa Brück fost construită în anul 1910 de către arhitectul maghiar László Szekely în stilurile Art Nouveau și Secession, cu un caracter ușor eclectic. Este o clădire îngustă, cu patru nivele, situată la intrarea pe strada Florimun Mercy.

Bastionul Maria Theresia a fost construit între anii 1730 – 1735 și reprezintă o parte din vechea Cetate a Timișoarei, care a supraviețuit până astăzi, alături de fragmentele de zid din Parcul Botanic și din Calea Alexandru Ioan Cuza.

Pasarela Indragostitilor Aceasta a devenit cunoscută datorită lacătelor pe care îndrăgostiții le leagă aici din 2012. Astăzi câteva sute, de toate formele și culorile atârnă cu greutate pe gardul pasarelei.

Parcul Rozelor se află în zona centrală a orașului, în apropierea Catedralei Mitropolitane Ortodoxe și reprezintă una dintre atracțiile turistice ale Timișoarei. Peste 10.000 de trandafiri roșii, roz, albi, galbeni și mov sunt grupați în funcție de soiuri, fiind delimitați prin garduri vii de buxus.

Parcul a fost realizat în stil franțuzesc și englezesc și a fost inaugurat la 19 iulie 1891, cu ocazia Expoziției Universale pentru Industrie și Agricultură din Timișoara. La 16 septembrie 1891, însuși împăratul Franz Joseph vizitează această Grădină Regală de Trandafiri a Timișoarei, ceea ce atrage faima acesteia de „oraș al trandafirilor”.

De-a lungul timpului, parcul a purtat denumiri diferite: Parcul Franz-Joseph (Franz Joseph Park), Rozariul Regina Maria (Königin-Maria-Rosarium), Grădina Trandafirilor (Rosengarten), Parcul Trandafirilor, Parcul de Cultură și Odihnă, Parcul Ștefan Plăvăț, în prezent având numele de Parcul Rozelor.