Mănăstirea de la Nicula face parte din topul celor mai frumoase mănăstiri din România. Este lăcașul de cult aflat la câțiva kilometri distanță de orașul Gherla, localitate Nicula, județul Cluj. Mănăstirea este cunoscută și ca unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din spațiul românesc.

În anul 1699, pe 15 februarie, mănăstirea Nicula iese din anonimat și devine unul dintre celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana Maicii Domnului pictată de preotul ortodox Luca din Iclod avea să plângă pentru 26 de zile. Aceste eveniment a prevestit evenimentele ce au avut loc în jurul anului 1700, pentru întreaga Ortodoxie românească din Transilvania, dar și pentru viața monahală. 

În fiecare an, pe data de 15 august, atunci când mănăstirea Nicula își serbează hramul, Adormirea Maicii Domnului, aici se strâng mii de pelerini din țară și de peste hotare, care se închină și se roagă în poienile din jurul bisericii. Mănăstirea Nicula este mănăstirea în juru căreia s-a creat unul dintre cele mai mari pelerinaje din țară, dar și din lumea ortodoxă. 

Icoana în jurul căreia s-a dezvoltat pelerinajul, a fost zugrăvită în anul 1691, de către preotul Luca din Iclod. Este realizată pe scândură din brad, întărită cu două cingătoare de brad și are o grosime de doi centimetri. Icoana a ajuns prin mâna nobilului roman Ioan Cupșa, care a cumpărat-o de la preotul Luca și a donat-o mănăstirii. Potrivit unor militari austrieci, icoana Maicii Domnului a lăcrimat încontinuu între 15 februarie și 12 martie 1699. În ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, icoana făcătoare de minune este scoasă din biserică, în timpul slujbei Prohodului Maicii Domnului și se face înconjurul bisericii.