Se datează din anul 1695 fiind ctitotită Serban Cantacuzino. Numele mănăstirii vine de la “bascov”, pisc împădurit cu stejari. Aşezată într-o depresiune larg deschisă spre soare, adăpostită de jur împrejur de păduri care o feresc de asprimea iernii şi de arşiţa verii, mănăstirea are o poziţie geografică privilegiată, fiind situată la o depărtare de 25 km de Piteşti pe şoseaua ce duce spre Râmnicu-Vâlcea.

Acest sfânt lăcaş a fost zidit în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, de Vel Comisul Şerban Cantacuzino (1695), care făcuse mai înainte făgăduinţa lui Dumnezeu ca, dacă-i va dărui un fiu, va construi o mănăstire. Dorinţa i s-a împlinit, dobândind o fiică pe care o botează Maria. Dumnezeu a voit altfel, fiica mult dorită s-a născut, dar după naştere soţia s-a prăpădit, iar la vârsta de trei ani şi fetiţa.

La 1835, în urma unui cutremur, biserica s-a ruinat, fiind refăcută abia în 1843, prilej cu care s-a mai adăugat şi două hramuri, tot în cinstea Maicii Domnului şi anume Naşterea şi Adormirea.

În această grea încercare el nu s-a deznădăjduit şi a împlinit ceea ce a făgăduit, zidind o mănăstire pentru maici, căreia i-a pus hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.