Acest castel a fost construit între anii 1903 – 1906 de către arhitectul de origine tiroleză Virgilio Giacomuzzi pentru Jeromos Urmanczy, fiind în proprietatea familiei Urmanczy.  Proprietatea imensă și construcția impozantă a castelului erau la vremea aceea un simbol al bunăstării pentru această familie. Toplița se află la 100 km de Târgu Mureș pe drumul național 15, la 69 km de Reghin, și la 59 km de  Brâncovenești. Din direcția Miercurea Ciuc (la 100 km), se circulă pe drumul național E578, se trece prin Gheorgheni (36 km) și prin Lăzarea (31 km) se circulă până la Toplița. Din direcția Sovata (87 km), se trece prin Praid pe drumul național 13B, și se continuă pe drumul național 13B până la Bucin, de unde se continuă spre Lăzarea, de unde se continuă pe E578. Este ușor de accesat și cu trenul, pe linia Deda-Gheorgheni se circulă multe trenuri locale și Inter Regio. Din direcția Târgu Mureș și Miercurea Ciuc, se circulă multe autocare, care pot fi o opțuine bună pentru turiști. Intrarea la castel este aproape de drum, se află pe strada de vizavi de biserica catolică. 

Instaurarea regimului comunist a dus la naționalizarea castelului împreună cu toată averea familiei Urmanczy. Castelul a fost transformat în spital local. Au fost făcute modificări la strucutura interioară a castelului, au fost modificate compartimentările camerelor iar scara interioară din lemn a fost înlocuită cu una din beton. Ruinarea castelului a fost accentuată începând cu luna septembrie a anului 1944, cu marșul trupelor sovietice și române. Din 1963, în castel funcționează un spital. Astfel, sunt făcute alte modificări pentru îndepliniriea funcției de spital: holul mare și sala de mese a castelului s-au modificat, iar scara de lemn a fost demolată. Decăderea este accentuată odată cu ridicarea noului spital din oraș, care a acoperit fațada principală a castelului, lăsând totodată castelul gol, fără funcție. Parcul a rămas incomplet, iar în afara spitalului, pe acest domeniu care aparține castelului, se mai află o clădire publică, grandioasă și câteva blocuri. Urmanczy Nandor a fost unul dintre autorii (cel puţin moral) ai masacrului de la Beliş, din noiembrie 1918. 

Pentru cei care nu cunosc despre ce este vorba, vom face o scurtă descriere a evenimentelor tragice ce s-au petrecut în localitatea Beliş la sfârşitul Primului Război Mondial, odată cu dezmembrarea dublei monarhii austro-ungare. În această localitate avea domenii şi un castel fratele lui Nandor, Urmanczy Janos… Prizonierii de război români, sârbi, italieni, ruşi care munceau pe exploatările forestiere ale lui Urmanczy Janos au intrat pe domeniul familiei Urmanczy de la Beliş de peste 28.000 de iugăre şi au cerut alimente ca să poată pleca acasă. Proprietarul plecase la Budapesta de pe 3 noiembrie, de frica sclavilor de pe moşia sa. Vestea revoluţiei ajungând şi la Beliş, muncitorii au dorit să plece acasă, dar la refuzul celor rămaşi de a le da alimente, au distrus castelul, văzut evident ca o fortăreaţă a represiunii şi exploatării seculare. Urmarea a fost aceea că familia Urmanczy a organizat acţiuni represive, şi nu oricum. La „ordinul” fratelui Nandor, la Budapesta se constituie „batalionul Urmanczy”, care urma să vină la Beliş şi să pedepsească ţăranii care se răsculaseră. A urmat o baie de sânge nemaivăzută până atunci, atrocităţi care au uimit lumea civilizată şi care au dus la întreruperea tratativelor româno-maghiare de la Arad. Cazul a fost ecranizat în 1980, filmul numindu-se „Capcana mercenarilor”.

Szabo Ştefan nu a fost refugiat, dar în 1943 a fost iniţiatorul măsurii de evacuare a locuitorilor români din Ciobotani în casele cărora a cantonat apoi armata germană. Cu forţa a folosit terenurile unor români din cătunul Zencani, purtarea sa nefiind prietenoasă deloc cu populaţia românească”. (Condeiul Ardelean) . După cum se poate constata din cele arătate, lui Urmanczy Jeronim, statul comunist, prin reforma agrară din 1945, i-a luat 1.390 de iugăre: teren cultivabil, fâneţe şi pădure. Szabo Koloman Emeric a reuşit să obţină, prin retrocedare, cu mult mai mult pământ decât i-a fost luat lui Urmanczy Jeronim prin reforma agrară din 1945. După cum se ştie, un iugăr reprezintă 0,5775 dintr-un ha, adică aproximativ 58 de ari. Nu putem să nu ne întrebăm în baza căror acte a obţinut dumnealui cele aproximativ 2.000 de ha? Probabil diferenţele rezultă din cele arătate mai sus, anume că Urmanczy Jeronim, în perioada ocupaţiei maghiare asupra Ardealului de Nord, 1940-1944, şi-a reluat toate bunurile de care a fost expropriat de Statul Român prin reforma agrară din 1921, cu toate că pentru toate acestea a fost despăgubit! În acest fel a putut Szabo Koloman să prezinte acte din care reiese, probabil, că toate aceste suprafeţe de teren au fost luate de statul comunist, nu prin reforma agrară din 1921. 

În anul 2009 a existat o retrocedare a castelului către moștenitorii legali, în urma unor procese ajunse până în Ungaria. Moștenitorii au cerut chirie Consiliului Județean Harghita. În anul 2013, din cauza chiriei mari, castelul a fost părăsit.

In prezent se fac lucrari pentru restaurarea lui in interior deaceea cand ve-ti trece pe aici ve-ti vedea un castel inconjurat de un gard si evident pazit si de un caine ( din ce imi amintesc ) . am fost foarte impresionat deoarece am avut bucuria de a intra in interiorul castelului multumita unui om deosebit daca luati legatura cu ei pe google ( eu asa am reusit ) , aici la vara posibil sa puteti face si un escape room deoarece deja exiata 2 camere de asa ceva , va las mai jos imaginile cu camerele de escape .