Traseul de drumetii Via Transilvanica este un proiect indraznet, ce masoara aproximativ 1400 de kilometri. Acesta se imparte in sapte mari sectiuni, strabatand nu mai putin de 10 judete. Supranumit si „Camino de Romania” sau „drumul care uneste”, acest superb traseu istoric taie cele mai pitoresti zone transilvanene, de la Putna pana la Drobeta Turnu-Severin.

Proiectul Via Transilvanica apartine asociatiei Tasuleasa Social, un ONG ce desfasoara activitati cu caracter social, educational si de mediu, cu sediul in Pasul Tihuta, in judetul Bistrita-Nasaud. Proiectul a pornit de la ideea a doi frati pasionati de drumetie: ultramaratonistul Tibi Useriu si fratele sau, Alin Useriu. Proiectul celor doi a inceput in 2017, cu prima borna pusa in curtea Manastirii Putna, pentru noroc.

Intr-un interviu despre cum a luat nastere proiectul, Tibi Useriu declara ca el si fratele sau au mai realizat „ceva similar cu Via Maria Theresia, cand am reabilitat un drum istoric si apoi am organizat un maraton […] Si am zis ca ar fi misto ca, la un moment dat, sa existe un astfel de drum, mai lung, care sa strabata toata tara. Ideea este 100% a fratelui meu si a gastii cu care el colinda cand era mai tanar.”

Bunesti – Criț – Cloașterf – Saschiz ( Traseu 2 din Terra saxonum )

Din centrul satului Criț , de la picioarele bisericii fortificate, urmând traseul Via Transilvanica, se merge până în capătul opus al satului, în continuarea sensului din care drumețul a intrat în Criț.

După în jur de un km, după ce se părăsesc casele construite în stil săsesc, colorate sau nu, locuite sau nu, vesele sau triste, care redau gustul unor vremuri trecute, părăsim și noi Crițul. Vis‑a‑vis de o gospodărie mare, printre ultimele ale satului, drumul o ia spre dreapta, urcând încet, către o pădure, timp de circa un km.

Drumeagul este unu împrejmuit de copaci tineri sau pășuni păzite de gard electric,
pentru vacile care pasc agale. Timp de o bornă și jumătate se merge pe marcaj și se
intră în pădure, unde se merge câtva timp cu umbra copacilor plăcută, fără multe
suișuri și coborâșuri abrupte, făcând puțin zgomot ca să fim auziți de posibilele animale
sălbatice. Ieșire din pădure, după două borne kilometrice frumoase, se face în stânga,
la indicator, pe maarginea acesteia, apoi direct către satul care se face văzut la poalele
poienii și dealului.

Pe această cărare se intră în Cloașterf și se merge până la biserica
evanghelică din centru. Vis‑a‑vis de aceasta se află campingul, în cazul în care se dorește
oprirea și petrecerea restului zilei în această localitate.

Dacă nu, după o scurtă/lungă vizită a bisericii, drumul continuă pe asfalt câțiva metri, după care o ia la stânga. Se observă acum un traseu de bicicletă, drum proaspăt asfaltat, îngust, care leagă două comune și mai folosește ca drum ocolitor pentru utilajele agrare.

Acesta șerpuiește printre diverse ferme, plantații de hamei sau altceva, timp de aproape
șapte kilometri, fiind un drum relativ sigur și nu foarte circulat de mașini.